Decizia CCR nr. 295/2022Punctul 3

3. În motivarea sesizării de neconstituționalitate, o primă critică a autorilor vizează faptul că dispozițiile art. 2 pct. 27 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării rețelelor de comunicații electronice nu respectă cerințele de calitate a legii prevăzute de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sub aspectul clarității, previzibilității și preciziei normei, cerințe care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Dispozițiile criticate introduc un nou articol, art. 10^2, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice și utilizează la alin. (1) sintagma „organele de aplicare a legii“, care, spre deosebire de sintagma „organele cu atribuții în domeniul securității naționale“, care este definită precis, prin enumerare limitativă, la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, nu este specifică limbajului juridic folosit în elaborarea actelor normative din țara noastră, nefiind definită în actul normativ criticat și nici în alte acte normative cu putere de lege aflate în circuitul juridic. Această situație creează posibilitatea ca organe ale statului „insuficient precizate“ să efectueze activități specifice de culegere de informații, în mod arbitrar, cu depășirea cadrului legal, dând naștere unor ingerințe în viața privată a cetățenilor și unor restrângeri nejustificate ale drepturilor acestora garantate de art. 26 alin. (1) din Constituție. Previzibilitatea unei norme presupune în mod obligatoriu ca destinatarul acesteia să aibă o reprezentare clară a aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Or, prin lipsa de precizie și claritate evidențiată, destinatarii normei (furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP, furnizorii de rețele sau de servicii de comunicații electronice) nu își pot forma o reprezentare clară cu privire la organele statului desemnate prin sintagma „organe de aplicare a legii“. Acest aspect contravine flagrant principiilor fundamentale ale legalității și securității juridice, statuate prin art. 1 alin. (5) din Constituție și prin jurisprudența constantă a Curții Constituționale. ...