Decizia CCR nr. 295/2022Punctul 6

6. Cu privire la extinderea arbitrară a categoriilor de furnizori, autorii sesizării arată că, în prezent, obligațiile specifice prevăzute în Codul de procedură penală sunt destinate pentru o categorie de furnizori de telefonie și internet, denumiți „furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice“. Textul Codului de procedură penală se corelează cu legislația sectorială specifică, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011, care prevede obligația acestor furnizori de a notifica Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) înainte de începerea furnizării serviciilor și, ca urmare a obținerii autorizării generale, obligația de a respecta în mod specific obligațiile din Codul de procedură penală de a colabora cu organele abilitate ale statului. Pe de altă parte, furnizorii de găzduire nu intră în categoria furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice sau a furnizorilor de servicii de comunicații electronice. Serviciile de găzduire intră în categoria mai largă de „servicii ale societății informaționale“, reglementată în mod distinct prin Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic), transpusă în România prin Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic. Așa fiind, autorii sesizării ajung la concluzia că sintagma „furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP“ nu are niciun corespondent în legislația europeană și ridică multiple probleme practice de identificare a subiecților obligațiilor instituite. Din definiția dată de legiuitor rezultă că pot fi considerați furnizori de servicii de găzduire electronică cu resurse IP o varietate extrem de largă de entități, precum furnizorul unui serviciu de acces la conținut stocat pe o adresă IP, furnizorul unui serviciu de „distribuire a conținutului“ accesibil din România, furnizorii de găzduire cu clienți din România, indiferent de jurisdicția acestora, furnizorul unor servicii de cloud, indiferent de locație, în situația în care conținutul este accesibil din România. Toți acești furnizori ar trebui să notifice ANCOM, în virtutea noilor obligații prevăzute de alin. (3) al art. 10^2, deși prevederea relevantă de drept european, transpusă în art. 4 din Legea nr. 365/2002, exclude în mod explicit obligația de înregistrare, ca principiu al reglementării acestor tipuri de furnizori. ...