Decizia CCR nr. 192/2022Punctul 4

4. Mai mult, autorii sesizării arată că legea criticată, la art. 2 pct. 27, introduce în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice obligația furnizorilor de servicii de găzduire electronică cu resurse IP de a sprijini organele de aplicare a legii și organele cu atribuții în domeniul securității naționale, în limitele competențelor acestora, pentru punerea în executare a metodelor de supraveghere tehnică ori a actelor de autorizare dispuse în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală ori ale Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, prin permiterea interceptării comunicațiilor, cu suportarea costurilor de către furnizori, acordarea conținutului criptat al comunicațiilor tranzitate în rețele proprii. Aceștia au obligația să furnizeze informațiile reținute sau stocate referitoare la trafic, datele de identificare a abonaților sau a clienților, modalitățile de plată și istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente, corespunzătoare adresei IP, precum și să permită accesul la propriile sisteme informatice, în vederea copierii sau extragerii datelor de pe acestea. Or, și aceste norme încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, nerespectând exigențele de calitate a legii stabilite de acest text constituțional și jurisprudența constantă a Curții Constituționale. Apreciază că pentru respectarea exigenței constituționale de claritate a legii se impune ca orice normă să aibă în cuprinsul său dispoziții clare și precise care să reglementeze conținutul și aplicarea măsurii de ingerință și să statueze anumite cerințe minime care trebuie respectate, astfel încât persoanele ale căror date au fost păstrate să dispună de garanții suficiente care să permită protejarea eficientă și efectivă a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz, precum și împotriva oricărui acces și a oricărei utilizări ilicite a acestor date. Or, legea instituie norme care sunt deja reglementate în dreptul național, în Codul de procedură penală, creând un paralelism legislativ. Deși finalitatea acestora este aceeași, între texte există diferențe de formulare. Codul de procedură penală oferind garanții suplimentare persoanelor vizate, care nu se regăsesc în legea supusă controlului. ...