Decizia CCR nr. 295/2022Punctul 9

9. Dacă expresia ar fi interpretată în sensul de „acces la conținutul criptat“, aceasta ar intra în categoria deja prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care prevede „interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță“. Acest articol permite, prin interceptarea oricărui tip de comunicare la distanță, accesul la întreg conținutul internet asociat unui utilizator, în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, comunicarea cuprinzând deopotrivă conținutul criptat și pe cel necriptat, furnizorii de servicii de internet nefăcând distincție între cele două tehnologii de trafic. În această interpretare, norma criticată este inutilă și creează un paralelism legislativ. Dacă însă expresia ar fi interpretată în sensul de „punere la dispoziție exclusiv a conținutului criptat“, atunci furnizorului de servicii de internet i s-ar institui obligația [contrară Regulamentului UE 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii] de a face o analiză detaliată și intruzivă a traficului realizat de către utilizator, pentru a discerne conținutul criptat de cel necriptat. ...