Decizia CCR nr. 266/2022Punctul 14

14. Prin jurisprudența mai sus menționată, Curtea a reținut că amânarea aplicării pedepsei este o nouă modalitate de individualizare a pedepsei, ce poate fi pusă în practică de instanța de judecată atunci când scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a unei pedepse, dar este necesară supravegherea conduitei infractorului pentru o perioadă determinată. Amânarea aplicării pedepsei se deosebește de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta din urmă constituind un mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei, aplicat de instanță prin hotărârea de condamnare. Aplicarea instituțiilor de drept penal analizate este facultativă, fiind la latitudinea instanței să le dispună, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege, ce privesc, în esență, gravitatea infracțiunii săvârșite, cuantumul pedepsei stabilite de instanță, conduita anterioară a infractorului, precum și acordul acestuia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, acord manifestat în temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. c) , respectiv ale art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal (Decizia nr. 666 din 30 octombrie 2018, paragraful 17, Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2019, paragraful 11, Decizia nr. 616 din 22 septembrie 2020, paragraful 14, și Decizia nr. 501 din 13 iulie 2021, paragraful 13, precitate). ...