Decizia CCR nr. 651/2019Punctul 11

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că amânarea aplicării pedepsei este o nouă modalitate de individualizare a pedepsei și poate fi pusă în practică de instanța de judecată atunci când scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Amânarea aplicării pedepsei se deosebește de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta din urmă constituind un mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei, aplicat de instanță prin însăși hotărârea de condamnare. Cu toate acestea, Curtea reține că aplicarea instituțiilor de drept penal menționate este facultativă, fiind la latitudinea instanței să le dispună, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în esență, acestea din urmă privind gravitatea infracțiunii săvârșite, cuantumul pedepsei, stabilite de instanță, conduita anterioară a infractorului, acordul acestuia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității [art. 83 alin. (1) lit. c) și art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal]. ...