Decizia CCR nr. 578/2025Punctul 19

19. Măsura amânării aplicării pedepsei reprezintă o alternativă la suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută de reglementarea anterioară, și poate fi dispusă atunci când instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 83-90 din Codul penal [art. 396 alin. (4) din Codul de procedură penală]. Astfel, pedeapsa va fi stabilită, dar nu va fi aplicată. Prin urmare, instanța, pe baza unor criterii de apreciere care țin de persoana destinatarului normei, trebuie să își formeze convingerea că nu este necesară aplicarea unei pedepse, ci doar supravegherea acestuia pentru o perioadă de 2 ani. ...