Decizia CCR nr. 578/2025Punctul 20

20. Curtea a statuat că efectele amânării aplicării pedepsei reprezintă suma înlesnirilor puse la dispoziția persoanei în cauză care, în cadrul termenului de supraveghere, execută măsurile obligatorii și obligațiile individualizate prin hotărârea instanței de judecată, așa încât, după perioada de supraveghere, pedeapsa să nu se mai aplice. Această măsură nu echivalează cu o condamnare, iar persoana vizată rămâne liberă, cu obligația de a avea o conduită adecvată pentru resocializare. Curtea a mai reținut că și în practica judiciară s-a apreciat că instituția amânării aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronunțarea unei soluții de condamnare și, astfel, în cazul în care se reține incidența dispozițiilor art. 83 din Codul penal, instanța nu pronunță o soluție de condamnare, ci stabilește pedeapsa și dispune amânarea aplicării acesteia (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 905 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 mai 2021, paragraful 27). ...