Decizia CCR nr. 290/2022Punctul 23

23. Or, identificarea textelor de lege în vigoare, incidente întrun anumit domeniu la un moment dat, și coroborarea acestora în funcție de aprecierea rangului actului normativ din care norma juridică incidentă face parte, urmate de interpretarea și aplicarea acestora în cazuri concrete, caracterizate prin împrejurări de fapt proprii, reprezintă operațiuni ce intră în competența judecătorului a quo (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 796 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012). În cazul în care nu există un punct de vedere unitar, pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, subiectele prevăzute de art. 514 din Codul de procedură civilă au posibilitatea de a promova un recurs în interesul legii, solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză, având în vedere că unele instanțe judecătorești au calificat calea de atac ca fiind recursul, apreciind că dispoziția vizând calea de atac a apelului din Legea nr. 76/2012 nu a intrat niciodată în vigoare (paragraful 3 din Decizia nr. 20 din 5 octombrie 2015), iar alte instanțe judecătorești au considerat calea de atac ca fiind apelul (paragraful 8 din Decizia nr. 20 din 5 octombrie 2015). ...