Decizia CCR nr. 282/2022Punctul 20

20. Prin prisma considerentelor expuse, autorii consideră că, pe de o parte, a admite un demers al ANI de contestare a ordonanței de clasare potrivit procedurii instituite de Legea nr. 554/2004, în afara atribuțiilor acesteia, astfel cum sunt delimitate de Legea nr. 176/2010, respectiv Legea nr. 115/1996, ar presupune ca, în mod direct/indirect, instanța să fie sesizată cu propunerea de confiscare a averii de către ANI, iar nu de către comisia de cercetare a averilor, ceea ce echivalează cu înlăturarea atribuției esențiale de filtru a acestei comisii și cu permiterea ca sesizarea instanței să fie făcută de către ANI, în baza propriei aprecieri a probelor, înfrângând astfel efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Pe de altă parte, a dispune confiscarea averii persoanei evaluate ca finalitate a sesizării directe a instanței judecătorești de către ANI, în baza dreptului comun (Legea nr. 554/2004), în lipsa unor prevederi clare, previzibile ale legii și într-o procedură paralelă cu cea instituită de legea specială privind controlul averilor (Legea nr. 115/1996), contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora: „în România, respectarea [...] legilor este obligatorie“, obligație ce presupune, printre altele, asigurarea standardelor de claritate și previzibilitate a normelor juridice, precum și dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. ...