Decizia CCR nr. 293/2022Punctul 11

11. Judecătoria Iași - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 254/2013 este întemeiată. Arată că perioada în care o persoană privată de libertate se află în tranzit poate varia de la o zi la mai multe zile (în speța de față condamnatul s-a aflat în tranzit o perioadă totală de 37 de zile, de regulă câte 7 zile într-o unitate de deținere subordonată Administrației Naționale a Penitenciarelor), ceea ce semnifică faptul că perioada în care persoana s-a aflat în tranzit nu diferă cu nimic, din punctul de vedere al condițiilor de detenție, de situația condamnaților care se află într-un anumit penitenciar pentru executarea pedepselor. În plus, instanța reține că prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate. În condițiile în care instanța supremă a apreciat că nu are nicio importanță dacă persoanele private de libertate execută pedeapsa într-un anumit loc de deținere sau se află temporar în acel loc, instanța apreciază că executarea pedepsei nu trebuie să genereze situații discriminatorii față de condamnați, în funcție de caracterul temporar sau definitiv al repartizării pentru executarea pedepsei într-un anumit loc de deținere. ...