Decizia CCR nr. 248/2022Punctul 40

40. Curtea a reiterat cele reținute prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 20 aprilie 2018, paragrafele 29-37, observând că, în general, dispozițiile Legii nr. 51/1991 se referă la „date și informații“. Astfel, Curtea a reținut că, din analiza coroborată a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că prevederile Legii nr. 51/1991 se referă la date și informații din domeniul securității naționale, instituind posibilitatea transmiterii acestora organului de urmărire penală, dacă sunt indicii referitoare la pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fără ca, în cuprinsul actului normativ, să fie reglementată vreo dispoziție care să confere calitatea de mijloc de probă acestor date și informații. De altfel, Curtea a constatat că obiectul de reglementare al Legii nr. 51/1991 îl reprezintă cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere securității naționale, iar nu reglementarea elementelor ce se pot constitui în probe sau mijloace de probă în procesul penal, acestea fiind prevăzute de titlul IV - Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii - din Codul de procedură penală. În aceste condiții, Curtea a reținut că prevederile Codului de procedură penală sunt cele care, la art. 97 alin. (1) , stabilesc elementele ce constituie probă, iar la alin. (2) al aceluiași articol lit. a) -e) enumeră expres mijloacele de probă, și anume: declarațiile suspectului sau ale inculpatului; declarațiile persoanei vătămate; declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente; declarațiile martorilor; înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă. În cadrul mijloacelor de probă, dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală prevăd că „proba se obține în procesul penal prin orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege“. ...