Decizia CCR nr. 248/2022Punctul 32

32. Obiectul excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea observă că din motivarea acesteia rezultă că autorii excepției critică utilizarea în procesele penale a înregistrărilor efectuate de Serviciul Român de Informații în baza unui mandat de securitate națională. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, ale art. 11 din Legea nr. 14/1992, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013, dispozițiile art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, dispozițiile art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 54/2006, dispozițiile art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2, ale art. 91^2 alin. 5, ale art. 91^6 alin. 2 teza finală și ale art. 224 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. f) , ale art. 102 alin. (1) și (2) , ale art. 139 alin. (3) teza finală, ale art. 142 alin. (5) și ale art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992. Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 14/1992 au fost modificate prin art. 30 pct. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, și prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, au fost înlocuite unele denumiri din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispozițiile criticate au următorul conținut: – Art. 11 din Legea nr. 14/1992: „În cazul în care din verificările și activitățile specifice prevăzute la art. 9 și 10 rezultă date și informații care indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condițiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală.“; ... – Art. 11 din Legea nr. 14/1992, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013: „Activitățile prevăzute la art. 9 și 10 se consemnează în acte de constatare care, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, pot constitui mijloace de probă.“; ... – Art. 14 din Legea nr. 14/1992: În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, Serviciul Român de Informații colaborează cu Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Vămilor, precum și cu celelalte organe ale administrației publice. Organele prevăzute la alin. 1 au obligația să-și acorde reciproc sprijinul necesar în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege. ... – Art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002: (3) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor au obligația de a pune la dispoziție Direcției Naționale Anticorupție, de îndată, datele și informațiile deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor privitoare la corupție. (4) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor, la cererea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziție datele și informațiile prevăzute la alin. (3) , neprelucrate.“; ... – Art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 54/2006: (3) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor au obligația de a pune la dispoziție Departamentului Național Anticorupție, de îndată, datele și informațiile deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor privitoare la corupție. (4) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor, la cererea procurorului general al Departamentului Național Anticorupție sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziție datele și informațiile prevăzute la alin. (3) , neprelucrate.“; ... – Art. 64 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968: „Mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.“; ... – Art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968: „De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.“; ... – Art. 91^2 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968: „Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 91^1 alin. 1 și 2.“; ... – Art. 91^6 alin. 2 teza finală din Codul de procedură penală din 1968: „Înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.“; ... – Art. 224 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968: De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale. Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. ... – Art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală: „Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: [...] f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.“; ... – Art. 102 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală: (1) Probele obținute prin tortură, precum și probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.“; ... – Art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală: „Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.“; ... – Art. 142 alin. (5) din Codul de procedură penală: „Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) .“; ... – Art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Procurorul sau organul de cercetare penală întocmește un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităților efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum și, după caz, data și ora la care a început activitatea de supraveghere și data și ora la care s-a încheiat.“; ... – Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.“; ... – Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013: „Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.“ ... ...