Decizia CCR nr. 248/2022Punctul 37

CCR · decizie de neconstituționalitate · 05.05.2022 · dosar 1.517/96/2015
Punctul 37
37. Referitor la dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. f) , ale art. 142 alin. (5) și ale art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, ale art. 64 alin. 2 și ale art. 91^2 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968, precum și cu privire la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 14/1992, Curtea observă că autorii excepției invocă atât prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) , (4) și (5) , ale art. 20 alin. (2) , ale art. 21 alin. (3) , ale art. 24 și ale art. 131 alin. (3) , cât și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă nu motivează, în concret, pretinsa contrarietate cu prevederile constituționale și convenționale invocate a normelor referitoare la procedura de consemnare a activităților de supraveghere tehnică din legea procesual penală în vigoare, a dispozițiilor din legea procesual penală anterioară care stabilesc că mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal și a celor din Legea nr. 14/1992, care reglementează cu privire la raporturile de colaborare dintre Serviciul Român de Informații și alte instituții. Cu toate că materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia, critica de neconstituționalitate formulată de autori cu privire la relația de contrarietate existentă între celelalte texte ce fac obiect al excepției de neconstituționalitate și textele de referință pretins încălcate nu se poate extinde și cu privire la normele menționate anterior. Așa încât, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorii excepției cu privire la dispozițiile menționate anterior. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional sar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.»“ (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). ...
Sursa oficială ↗