Decizia CCR nr. 100/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017, și dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, în măsura în care legalitatea actelor de urmărire penală și legalitatea administrării probatoriului se raportează nu doar la legea procesual penală în vigoare la momentul efectuării acestora, ci și la condiții de valabilitate stabilite ulterior prin lege sau printr-o decizie a Curții Constituționale. Arată că, în cauza penală în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, au fost efectuate înregistrări ale comunicărilor de către Serviciul Român de Informații. Reține că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea Constituțională a interzis ca Serviciul Român de Informații să mai pună în executare mandate de supraveghere tehnică pentru infracțiuni de genul celor din cauza penală în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Susține însă că o decizie a Curții Constituționale nu poate produce efecte superioare legii sau Constituției. Consideră că Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 și deciziile ulterioare ale instanței constituționale, din materia colaborării organelor de urmărire penală cu Serviciul Român de Informații, au urmărit să oblige organele de cercetare penală să se specializeze și în materia supravegherii tehnice. În condițiile în care nici măcar la nivelul comisiei de specialitate, constituită la nivelul Parlamentului României, nu s-au identificat aspecte problematice privind această cooperare, apreciază că o sancțiune procesuală nu poate interveni decât dacă există suspiciuni rezonabile privind încălcarea competenței funcționale a organelor de urmărire penală sau privind producerea unei vătămări concrete unei părți din dosar. Reține că, în condițiile în care atât legiuitorul, cât și Curtea Constituțională au apreciat că, în materia infracțiunilor contra siguranței naționale, Serviciul Român de Informații poate pune în executare mandate de supraveghere tehnică, se prezumă absolut că, în calitatea sa de organ de cercetare specială, Serviciul Român de Informații garantează drepturile și libertățile cetățenilor afectați de aceste măsuri de supraveghere tehnică. Astfel, apreciază că este nevoie de probațiunea încălcării în concret a competenței Serviciului Român de Informații, nefiind suficientă simpla punere în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, în condițiile respectării dispozițiilor legale aplicabile la acel moment. Susține că instanța de control constituțional a lăsat la aprecierea instanțelor judecătorești să evalueze în ce măsură, în fiecare dosar în parte, colaborarea cu Serviciul Român de Informații a afectat competența funcțională a organelor de urmărire penală. Subliniază că nu există un dispozitiv al vreunei decizii a Curții Constituționale prin care să se constate nulitatea urmăririi penale ca urmare a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Considerentele deciziilor Curții Constituționale trebuie interpretate în ansamblul lor, plecând de la litera și spiritul dispozitivului, iar autoritatea de lucru judecat a deciziilor Curții Constituționale se raportează la dispozitiv și la considerentele ce fac corp comun cu dispozitivul, iar nu la considerente ce pot reprezenta componente intermediare și secundare ale raționamentelor Curții Constituționale. Apreciază că neretroactivitatea legii procesual penale reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil, garantat atât părții civile, cât și persoanei acuzate (în măsura existenței unor mijloace de probă din care să rezulte nevinovăția acestora), în cadrul stabilit de către art. 21 și art. 20 din Legea fundamentală raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...