Decizia CCR nr. 105/2022Punctul 8

8. Susține, totodată, că Serviciul Român de Informații acționează ca un veritabil organ de urmărire/cercetare penală prin prisma faptului că acesta decide care sunt acele informații sau date rezultate din activitatea operativă întemeiată pe motive de siguranță națională care ar putea avea legătură cu cauza și le transmite doar pe acestea organului de urmărire penală, realizând, eventual, și traducerea interceptărilor. Observă că nicio dispoziție legală nu prevede ca Serviciul Român de Informații să comunice organului de urmărire penală toate informațiile sau datele deținute în legătură cu cauza, atât cele în apărare, cât și cele în acuzare. Or, prin acest mecanism, Serviciul Român de Informații se substituie organelor de urmărire penală și devine un veritabil organ de cercetare/ urmărire penală, „un furnizor nelegal de probe“, statut aflat în contradicție nu doar cu prevederile constituționale cuprinse în art. 131 alin. (3) , ci și cu prevederile art. 13 din Legea nr. 14/1992 (în forma anterioară publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal și în forma în vigoare). Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, potrivit căreia punerea în executare a mandatelor de interceptare reprezintă un procedeu probatoriu și, ca atare, un act de cercetare penală. Observă că prin aceeași decizie s-a constatat că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. Arată că, drept urmare a publicării deciziei menționate, legiuitorul a reafirmat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 interdicția Serviciului Român de Informații de a efectua acte de cercetare penală. Reține că rolul neconstituțional de organ de urmărire/cercetare penală „de drept comun“ al Serviciului Român de Informații a devenit vizibil odată cu declasificarea Protocolului încheiat în anul 2009 între acesta și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Susține, așadar, că normele legale care acordă atribuții de cercetare penală unui organ care nu face parte din puterea judecătorească lato sensu (inclusiv Ministerul Public), ci din puterea executivă, contravin statului de drept și principiului separației puterilor în stat. ...