Decizia CCR nr. 105/2022Punctul 7

7. Susține, totodată, că legislația echivocă, contradictorie și neclară privind modul în care anumite date sau informații comunicate de Serviciul Român de Informații organului de urmărire penală pot deveni probe în procesul penal încalcă și principiul legalității, sub aspectul previzibilității și clarității normelor. Astfel, în cazul datelor sau informațiilor consemnate în acte de constatare ale Serviciului Român de Informații, care devin probe în procesul penal, în temeiul art. 90 alin. 2 și al art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, aceste din urmă prevederi nu fac vreo referire la conținutul unui astfel de act de constatare, la eventuale obligații ale Serviciului Român de Informații în legătură cu modul de „prelucrare“ a informațiilor comunicate pe această cale ori modul de comunicare a interceptărilor efective (consemnate în actele de constatare) etc. În cazul datelor sau informațiilor comunicate de Serviciul Român de Informații, neconsemnate în acte de constatare, observă că acestea sunt „transformate“ în probe în procesul penal fără niciun fundament juridic explicit, ci doar în baza unor dispoziții generice, care permit o astfel de interpretare „arbitrară“ și neconstituțională. Reține că art. 11 din Legea nr. 14/1992 prevede că, în cazul în care din verificările și activitățile specifice prevăzute la art. 9 și 10 rezultă date și informații care indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condițiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală, însă acest din urmă articol are în vedere încheierea unor acte de constatare prin care se constată săvârșirea în flagrant a unei infracțiuni și care, prin urmare, reprezintă acte de sesizare ale organului de urmărire penală, aceste din urmă norme procesual penale neacordând vocație probatorie datelor sau informațiilor comunicate de Serviciul Român de Informații organului de urmărire penală în cadrul unei urmăriri penale în curs. Totodată, observă că art. 143 din Codul de procedură penală face referire la consemnarea unor convorbiri obținute în urma unei activități operative de drept comun, și nu a unor convorbiri obținute de Serviciul Român de Informații în baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României. Apreciază că prevederile art. 64 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 ori ale art. 97 lit. f) și ale art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală în vigoare coroborate cu art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 sau dispozițiile art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu conferă vocație probatorie, ele instituind simple obligații de colaborare între organele statului. ...