Decizia CCR nr. 222/2022Punctul 27

27. Mai departe, Guvernul evocă jurisprudența Curții Constituționale prin care a conturat natura sarcinilor parafiscale, categorie distinctă de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, și pe această cale, a unor venituri complementare. Din art. 56 alin. (3) din Constituție rezultă că orice alte obligații fiscale în afara taxelor și impozitelor ce pot fi instituite conform art. 56 alin. (1) , respectiv orice alte venituri conform art. 139 alin. (1) sau (3) din Constituție pot fi stabilite doar în situații excepționale și doar cu caracter temporar. În ceea ce privește aceste prestații, Guvernul consideră că este necesar ca destinația acestora să se circumscrie satisfacerii cheltuielilor publice în condițiile art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, alin. (3) al art. 56 din Constituție instituie o obligație suplimentară a cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice generate de o situație excepțională sub forma unor prestații (obligații de a da o sumă de bani sau o cantitate de bunuri sau servicii), care pot fi altceva decât taxe sau impozite. În ceea ce privește sfera situațiilor excepționale, în doctrină se apreciază că acestea ar trebui circumscrise situațiilor limitativ enumerate la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, situații ce au fost extinse prin jurisprudența Curții Constituționale la situații de criză economică și financiară sau la situația lipsei fondurilor bugetare necesare asigurării cheltuielilor destinate unor categorii de drepturi sociale, cu condiția identificării clare a acestor drepturi. ...