Decizia CCR nr. 228/2022Punctul 6

6. Observând că nici Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu reține criteriul opiniei politice, art. 15 enumerând criteriile de discriminare astfel: rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau apartenența la o categorie defavorizată ori convingerile, sexul sau orientarea sexuală, Avocatul Poporului susține că, deși Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, are competență exclusivă în reglementarea măsurilor privind politica penală a statului, această competență nu este absolută, ci ea se realizează cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Constituție. Astfel, incriminarea faptei de incitare a publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criteriul opiniei politice îngrădește libertatea de exprimare, fragilizează pluralismul ideilor și concepțiilor, constituind o veritabilă cenzură a opiniilor. În aceste condiții, ingerința statului prin restricția impusă de lege nu este proporțională cu scopul urmărit și nu este necesară, neîncadrându-se în categoria circumstanțelor excepționale care să justifice răspunderea penală. Întrucât Curtea Europeană a decis în mod constant că nici sub aspectul necesității unei ingerințe a autorităților publice în exercițiul libertății de exprimare, art. 10 paragraful 2 din Convenție nu lasă loc unor restricții ale acesteia în domeniul discursului politic sau al unor probleme de interes general, arătând că autoritățile unui stat democratic sunt obligate să tolereze critica activității lor chiar și atunci când aceasta ar fi considerată provocatoare sau insultătoare. Avocatul Poporului consideră că incriminarea faptei de incitare la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe criteriul opiniei politice reprezintă o ingerință a autorităților statului asupra libertății de exprimare, astfel că, aplicând testul de proporționalitate, aceasta nu își găsește justificarea raportat la exigențele indicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul scopului legitim și al măsurii adecvate, necesară într-o societate democratică, nepăstrând justul echilibru între interesele colective și cele individuale. În plus, contrar art. 7 din Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008, dispozițiile legale criticate au ca efect modificarea respectării unui drept fundamental, libertatea de exprimare. ...