Decizia CCR nr. 209/2022Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 31 și ale art. 40 alin. (16) și (21) din Legea nr. 254/2013 încalcă principiile fundamentale privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, legalitatea pedepsei, dreptul la apărare și dublul grad de jurisdicție în materie penală. În acest sens, arată că i s-a schimbat regimul de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis și a fost mutat de la Penitenciarul Oradea la Penitenciarul Satu Mare, unde condițiile de detenție sunt mult mai puțin bune, de la igienă la accesul la convorbiri telefonice. Invocă existența unei practici neunitare a comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Consideră că, întrucât legea nu condiționează liberarea condiționată a persoanei condamnate de schimbarea regimului de executare a pedepsei într-un regim inferior ca grad de severitate, comisia putea stabili și în cazul său continuarea executării pedepsei în regim închis la Penitenciarul Oradea, unde este mai aproape de familie și unde există locuri de muncă numai pentru regim închis și deschis, iar nu și pentru regim semideschis. De asemenea, susține că punerea în executare, în materie penală, a unei hotărâri care nu este definitivă încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Arată că, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (16) și (21) din Legea nr. 254/2013, este pusă în executare o „încheiere a judecătorului delegat care poate fi netemeinică sau nelegală, care este contestată, care s-a judecat fără audiere sau în lipsă în fața judecătorului delegat, fără apărare sau posibilitatea de a contacta în timp util un avocat“, iar „până se judecă definitiv chestiunea contestației ea poate fi executată parțial, deci contestația nu poate produce efecte“, în sensul că nu poate împiedica abuzul autorităților asupra unei persoane condamnate. ...