Decizia CCR nr. 208/2021Punctul 7

7. Judecătoria Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prin instituirea unor reguli de urmat în penitenciar, persoanele încarcerate își cresc șansele de reintegrare socială, după liberare. În situația încălcării acestor reguli, în Legea nr. 254/2013 sunt prevăzute atât abaterile disciplinare care pot fi comise de condamnați, cât și sancțiunile aplicabile acestora. Scopul acestor sancțiuni este de a determina persoana condamnată să adopte o conduită adecvată mediului carceral și nicidecum de a o supune unor tratamente inumane sau torturii. Arată că susținerile autorului excepției în sensul că prin aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. b) , c) și d) din Legea nr. 254/2013 nu se respectă dispozițiile art. (3) alin. (2) din același act normativ referitoare la scopul pedepsei, acela ca deținutul să-și formeze o atitudine corectă față de lege, de regulile de conviețuire socială și de muncă, nu sunt fondate. În acest sens arată că, în cazul în care acesta nu ar fi sancționat pentru comiterea unei abateri și nu s-ar încerca responsabilizarea sa, executarea pedepsei în penitenciar nu ar însemna decât o simplă trecere a timpului, în condiții similare cu cele din libertate, fără îngrădiri de niciun fel, ceea ce ar lăsa impresia opiniei publice că statul nu sancționează comportamentele infracționale. De asemenea, faptul că unui deținut i se suspendă dreptul de a munci pe o perioadă limitată de timp, în condițiile în care este cunoscut faptul că zilele câștigate ca urmare a prestării de munci în penitenciar se scad din pedeapsa de executat, este de natură să îl determine să adopte o conduită exemplară, tocmai pentru a putea fi selectat la muncă și a-și scurta perioada executată în penitenciar. ...