Decizia CCR nr. 201/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, prin imposibilitatea accesului la o instanță judecătorească, lăsând comisiilor de arbitraj din cadrul partidelor, în exclusivitate, rezolvarea diferendelor apărute între membrii acestuia și organele de conducere, diferende care vizează, printre altele, și criterii de legalitate a deciziilor emise de către organele de conducere ale partidului. Autorul susține că și în cazul speței pendinte se impune transpunerea mutatis mutandis a argumentelor avute în vedere la pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, având în vedere că dreptul reclamantului de a-și soluționa cauza într-o procedură echitabilă, loială și într-un termen rezonabil în fața comisiilor de arbitraj intern din cadrul partidului, precum și dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești au fost complet anihilate. Astfel, nu se oferă nicio garanție din partea comisiilor de arbitraj din cadrul partidelor politice în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare și soluționarea diferendului ivit, în conformitate cu principiile democratice, în mod imparțial și întrun termen rezonabil, în contextul în care în Regulamentul de funcționare a comisiilor de arbitraj se prevăd termene de soluționare a cauzelor înregistrate, însă nu se prevăd și sancțiunile ce urmează a le fi aplicate acestor comisii de arbitraj care nu respectă propriile prevederi statutare. ...