Decizia CCR nr. 187/2022Punctul 7

7. În contextul formulării excepției de neconstituționalitate, se precizează că, din punctul de vedere al instanței de judecată, aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 nu par să contravină dispozițiilor art. 16 din Constituția României referitor la egalitatea în drepturi. Se reține că, în condițiile în care, potrivit art. 2 alin. (8) din Legea nr. 95/2006, asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii, rezultă că titularul dreptului de asistență medicală va beneficia de dreptul său în condițiile reglementate de actele normative specifice, respectiv contractele-cadru încheiate cu unitățile prestatoare de servicii medicale. Împrejurarea că nu toate persoanele titulare ale dreptului de asistență medicală pot avea acces la o anume instituție prestatoare de servicii, în condițiile unei limitări impuse de capacitatea acesteia de acordare a acestor servicii sau de bugetul alocat acestui tip de servicii, cu posibilitatea pentru aceste persoane de a beneficia de aceleași servicii în cadrul unei alte asemenea instituții, nu pare să reprezinte o discriminare. În acest sens, se învederează că dispozițiile art. 163 alin. (3) și ale art. 229 din Legea nr. 95/2006 fac referire la furnizarea de către spitale a serviciilor medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, respectiv la drepturile asiguratului la un pachet de servicii de bază, toate acestea în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, stabilirea prin acte normative a condițiilor de acordare a prestațiilor în materie de sănătate, cu limitări în ceea ce privește prestațiile medicale garantate sau prestatorul de servicii medicale, în condițiile în care acordarea acestora este garantată, nu constituie o discriminare. Așadar, revine statului atribuția să prevadă prestațiile medicale suportate de propriul sistem de securitate socială, respectiv modalitatea și limitele în care acestea pot fi acordate. ...