Decizia CCR nr. 389/2017Punctul 8

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea domeniului sănătății publice face obiectul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, iar sistemul asigurărilor sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006 asigură tuturor asiguraților accesul la un pachet de servicii medicale (pachet de servicii medicale de bază), în temeiul contribuției pe care aceștia o plătesc la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, dispozițiile legii impunând participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului amintit, precum și principiul solidarității, care permite asigurarea unei minime asistențe medicale inclusiv pentru persoanele care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Pe de altă parte, sfera drepturilor reglementate de Legea nr. 95/2006 și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 este diferită, determinată fiind de subiecții acestor drepturi. Astfel, Legea nr. 95/2006 reglementează accesul tuturor asiguraților la un pachet de servicii medicale de bază minim, în scopul realizării obligației statului, prevăzută de art. 34 din Constituție, de a garanta dreptul la ocrotirea sănătății, în vreme ce Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 instituie un sistem prin intermediul căruia magistrații beneficiază de o serie de drepturi, suplimentar față de alți asigurați, recunoașterea acestor drepturi fiind opțiunea legiuitorului în considerarea statutului special al categoriei profesionale a magistraților. Prin art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 s-a consacrat beneficiul gratuit al asistenței medicale, medicamentelor și protezelor în ...