Decizia CCR nr. 122/2018Punctul 22

22. Procedând astfel, Curtea reține că, potrivit art. 34 alin. (3) din Constituție, „Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.“ Legea nr. 95/2006 reprezintă o concretizare a acestor prevederi constituționale, reglementând cadrul legal care vizează domeniul sănătății publice. În acest cadru, asigurările sociale de sănătate sunt concepute ca reprezentând „principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației“, destinat să asigure „accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați“ [art. 208 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, devenit, după republicare, art. 219 alin. (1) ]. Obiectivul acestui sistem de asigurări este, prin urmare, acela de a oferi asiguraților un „pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat“ [art. 208 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 95/2006, devenit, după republicare, art. 219 alin. (3) lit. g) ]. Prin urmare, serviciile medicale incluse în acest pachet trebuie să fie astfel dimensionate încât să răspundă mai multor cerințe cumulative, aflate de cele mai multe ori în opoziție: acoperirea unei cereri de servicii medicale cât mai vaste, limitele Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și imperativul asigurării unei protecții echitabile pentru toți asigurații. Toți acești factori, caracterizați de o evoluție fluctuantă, au determinat legiuitorul să opteze pentru includerea ori excluderea unor servicii medicale din rândul pachetului serviciilor medicale de bază care sunt suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceiași factori, care impun atât o mare flexibilitate normativă, cât și un răspuns prompt și adaptat la nevoile de îngrijire a sănătății care se evidențiază periodic în cadrul populației, au condus la soluția ca pachetul de servicii de bază acordat în temeiul Legii nr. 95/2006 să fie stabilit pe baza unui contract-cadru, elaborat de Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate în urma consultărilor cu Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România, Colegiul Farmaciștilor din România, Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România, Ordinul Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor, precum și cu organizațiile patronale și sindicale reprezentative din domeniul medical. Această atribuție se realizează în aplicarea art. 1 lit. b) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 14 mai 2009. De asemenea, Curtea reține că proiectul contractului-cadru se avizează de către Ministerul Sănătății și se aprobă prin hotărâre a Guvernului [art. 217 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, devenit art. 229 alin. (2) , după republicare]. Hotărârea Guvernului reprezintă un act administrativ care poate fi contestat în contenciosul administrativ, nefiind, prin urmare, sustras controlului exercitat de instanțele de judecată. ...