Decizia CCR nr. 182/2022Punctul 25

25. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind absența reglementării posibilității ca plângerea prealabilă prevăzută de Legea nr. 101/2016 să poată fi introdusă și peste termenul prevăzut de dispozițiile legale, precum și a unui termen pus la dispoziția autorității contractante pentru a se recurge la o nouă examinare a actelor în discuție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, aceste aspecte vizează, în realitate, o omisiune legislativă, ce tinde spre completarea textelor legale, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 98 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 2 iunie 2021, paragrafele 16-18, Decizia nr. 289 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 august 2018, paragraful 18, și Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 18. Or, Curtea nu este competentă să soluționeze chestiuni privind lacune legislative ori să ajusteze reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece ar presupune o intervenție nemijlocită în activitatea de legiferare și care este de competența exclusivă a legiuitorului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, și Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010). ...