Decizia CCR nr. 186/2022Punctul 6

6. Față de această împrejurare, se susține că prevederile art. 78 alin. (2) și ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. 109^1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 29 și art. IV pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010, sunt neconstituționale, fiind contrare și dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) , art. 44 alin. (1) și (8) , art. 56 alin. (2) și (3) , art. 137 alin. (1) și art. 139, deoarece: au fost aplicate retroactiv de către organele fiscale; stabilirea unui impozit pe veniturile din alte surse nu este proporțională, rezonabilă și echitabilă atât timp cât legea nu instituie un cadru organizat pentru perceperea acestuia, iar, în plus, impozitarea veniturilor din alte surse poate genera o dublă impozitare; nu îndeplinesc cerința privind stabilirea impozitului prin lege, în măsura în care nu sunt indicate în concret categoriile de venituri supuse impozitării, deductibilitățile acceptate, modul și termenele de plată -elemente esențiale în stabilirea unui impozit; încalcă prezumția dobândirii caracterului licit al bunurilor, instituită prin Constituție, în măsura în care se interpretează că orice venituri a căror sursă nu a fost identificată se prezumă că au fost sustrase de la impozitare. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale. ...