Decizia CCR nr. 165/2022Punctul 15

15. În ceea ce privește caracterul inadmisibil al excepției, se arată că, în prezenta cauză este criticată, mai degrabă, o interpretare a dispozițiilor legale în materia analizată, referitoare la aspectul dacă Legea nr. 571/2004 se aplică sau nu magistraților. Se susține că, chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, că Legea nr. 571/2004 nu se aplică și magistraților, aceasta este o decizie de speță, și nu o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, care să fie obligatorie pentru instanțele judecătorești. Se arată că există o jurisprudență a Curții Constituționale prin care instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționale dispoziții legale în interpretarea dată acestora prin deciziile pronunțate de Înalta de Casație și Justiție, însă în prezenta cauză este criticată o interpretare dată printr-o decizie de speță prin care s-a constatat că autoarea excepției nu întrunește calitatea de avertizor. Se arată, de asemenea, că se solicită Curții Constituționale pronunțarea unei decizii interpretative referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 571/2004 și că faptul că adoptarea, ulterior legii criticate, a Directivei (UE) 2019/1937 poate să implice o modificare a acestei legi, dar că acest aspect nu constituie un motiv de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 571/2004. Astfel, se susține că argumentele formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate vizează, pe de o parte, o interpretare de speță, iar, pe de altă parte, îmbunătățirea legislației în domeniul analizat. ...