Decizia CCR nr. 165/2022Punctul 24

24. Se susține că, analizând comparativ cele două situații, se poate constata că tratamentul juridic inegal între diferite categorii de persoane încadrate în mod identic în autoritățile și instituțiile publice reglementate în România nu este adecvat scopului Legii nr. 571/2004, care urmărește să protejeze toate persoanele din autoritățile și instituțiile publice care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităților publice și al instituțiilor publice. Se arată că, de altfel, faptul că tratamentul juridic inegal nu este adecvat scopului Legii nr. 571/2004 rezultă chiar din titlul Legii nr. 571/2004 - „privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii“. În plus, se susține că, având în vedere trimiterile din cuprinsul Legii nr. 571/2004 la dispozițiile Codului muncii, precum și la prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rezultă că nu prezintă importanță și nu poate reprezenta un criteriu de diferențiere chestiunea raportului juridic al avertizorului cu autoritatea publică în cadrul căreia este angajat. De asemenea, având în vedere faptul că în cuprinsul art. 2 din Legea nr. 571/2004 se face trimitere atât la autorități ale puterii legislative, cât și la autorități ale puterii executive, se susține că nici „puterea“ căreia îi corespund autoritățile sau instituțiile anterior menționate nu constituie un criteriu obiectiv și rezonabil. ...