Decizia CCR nr. 137/2022Punctul 32

32. În al doilea rând, se constată că sancțiunile reglementate contestate de autorii sesizării nu aduc atingere libertății de exprimare a deputaților. Ele se circumscriu săvârșirii unei abateri disciplinare, care constă în utilizarea de către deputați a violenței verbale, proferarea de injurii, invective sau calomnie la adresa unui alt deputat sau unor acțiuni ale unui grup parlamentar, deputați membri ai acestuia sau angajați ai săi, care pun în pericol buna funcționare și siguranța autorității publice, a demnitarilor sau a angajaților acesteia în incinta Camerei Deputaților. Este evident că într-o societate democratică exercitarea libertății de exprimare comportă în mod obligatoriu și corelativ îndatoriri și responsabilități și de aceea poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau chiar sancțiuni, în deplină concordanță cu prevederile constituționale și cu dispozițiile art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile art. 30 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală trebuie interpretate în mod sistematic, atât prin prisma conexiunilor indisolubile dintre prevederile înscrise în cele 8 alineate ale art. 30, cât și prin raportare la celelalte dispoziții constituționale. În virtutea acestei interpretări se remarcă faptul că aceste libertăți nu au caracter absolut, iar exercitarea lor nu este nelimitată. Însuși legiuitorul constituant a prevăzut, în alin. (6) și (7) ale aceluiași articol, mai multe limitări ale libertății de exprimare, determinate de respectarea și protejarea altor interese care au, de asemenea, caracter fundamental. ...