Decizia CCR nr. 137/2022Punctul 50

50. Se susține, în continuare, că prin introducerea art. 245^1 au fost atinse într-o manieră gravă libertatea gândirii și a opiniilor, consacrată de art. 29 alin. (1) din Constituție, dar și libertatea de a exprima aceste gânduri și opinii, consacrată de art. 30 alin. (1) din Constituție. Astfel, prevederile din hotărâre prin care a fost modificat Regulamentul Camerei Deputaților au practic efectul interzicerii libertății de a exprima gânduri și opinii în Camera Deputaților și, implicit, al anihilării libertății de conștiință, care rămâne un drept iluzoriu, lipsit de un element vital - posibilitatea de a-l exprima. Reglementările aprobate prin hotărârea atacată au urmărit, în realitate, cenzurarea oricăror opinii și critici ce ar putea fi aduse în legătură cu maniera defectuoasă (uneori chiar și vădit nelegală) în care membri ai majorității parlamentare și alte persoane care participă la ședințele care au loc în Camera Deputaților și-au exercitat ori își exercită atribuțiile. Or, formularea unor astfel de critici nu poate reprezenta un temei legitim pentru interzicerea și sancționarea opiniilor ori a exprimării lor. Din contră, acesta este chiar rolul asumat al opoziției, care nu doar că are dreptul, ci și obligația de a critica și de a lupta, prin toate mijloacele democratice pe care le are la dispoziție, împotriva majorității parlamentare. Maniera echivocă de redactare a prevederilor hotărârii în care este reluată sintagma „țipete, injurii, amenințări, invective, calomnie“, efectuate la adresa unui alt parlamentar, poate genera probleme în legătură cu aprecierea următoarelor aspecte: care opinii au caracter de injurii, amenințări, invective ori reprezintă calomnie și cine are competența de a face această apreciere, având în vedere lipsa definirii acestora și stabilirea unor limite de aplicare. Se face referire în acest sens la considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, reținute în Cauza nr. 5.493/72 - Handyside împotriva Marii Britanii, arătându-se că larga marjă de apreciere (ca efect al lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a normei) poate conduce la considerarea unor critici oneste ca fiind, cu titlu de exemplu, simple calomnii, corolarul fiind aplicarea unor sancțiuni cu simplul scop de a pedepsi aceste critici, fapt nepermis într-o societate democratică și contrar prevederilor constituționale invocate, care atrag neconstituționalitatea. ...