Decizia CCR nr. 124/2022Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea reține că normele menționate dispun cu privire la contestația pe care o poate formula procurorul și inculpatul, în ipoteza reglementată de normele procesual penale ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) , cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. În cauza penală în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, prin ordonanța parchetului a fost dispusă clasarea, întrucât fapta a fost comisă în condițiile legitimei apărări. Împotriva ordonanței menționate, autorul excepției a formulat plângere, care a fost respinsă prin ordonanța emisă de prim-procurorul parchetului, iar plângerea formulată împotriva acestei din urmă ordonanțe la judecătorul de cameră preliminară a fost respinsă, ca inadmisibilă, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, prin încheierea contestată. Curtea observă că în cauză nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de nicio persoană, astfel că nu se poate reține ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, ci ipoteza reglementată la art. 341 alin. (6) din același cod. În aceste condiții, ținând seama de exigențele dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra dispozițiilor legale „care au legătură cu soluționarea cauzei“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. ...