Decizia CCR nr. 121/2022Punctul 28

28. În aceste condiții, având în vedere toate cele reținute anterior, Curtea constată că prudența în a recunoaște/a confirma renunțarea la un drept în materie penală, în general, și, în special, la dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale se regăsește atât în jurisprudența Curții de la Strasbourg, a altor curți constituționale, cât și a instanței supreme a Statelor Unite ale Americii. În formularea unui verdict în această materie, procedurile în care asistența juridică a acuzatului este obligatorie ocupă un loc aparte, situațiile speciale în care aceasta este reglementată reclamând rezerve sporite, importanța unei apărări calificate fiind justificată de factori precum complexitatea cauzei, situația personală a acuzatului, personalitatea acestuia, măsurile privative de libertate ce se pot dispune, sancțiunile grave ce se pot aplica etc. Curtea subliniază că normele procesual penale criticate în prezenta cauză nu interzic suspectului sau inculpatului să renunțe la asistența juridică calificată în cauzele în care aceasta este obligatorie, însă, astfel cum s-a statuat prin jurisprudența citată anterior, atunci când legea procesual penală impune asistența juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social. Totodată, Curtea reține că, alăturat cerințelor impuse de interesele justiției, asistența juridică obligatorie asigură respectarea egalității de mijloace în procesul penal, în special în cazul în care în litigiu se află infracțiuni grave, aspecte complexe de fapt, de drept și de procedură de natură a depăși chiar și capacitatea unui suspect/inculpat având cunoștințe juridice, în mod special când acesta se află în executarea unor măsuri privative de libertate, fără acces la toate facilitățile de care are nevoie. ...