Decizia CCR nr. 126/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că posibilitatea de a înlocui amenda penală cu munca neremunerată în folosul comunității doar în faza executării pedepsei amenzii penale creează o diferență de tratament juridic între categorii de făptuitori aflați în situații similare, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, paragrafele 24-27), aspect ce contravine prevederilor art. 16 din Constituție. Se arată că reglementarea prin textele criticate a unui tratament juridic diferit, care obligă la muncă în folosul comunității doar în faza executării pedepsei amenzii penale, nu se justifică rațional, în condițiile în care imposibilitatea executării acesteia este evidentă încă din faza soluționării cauzei penale. Se susține, totodată, că obligarea la muncă neremunerată doar în faza executării pedepsei exclude, de plano, inculpatul de la beneficiul unei sancțiuni penale adecvate, pentru motivul că, de regulă, imposibilitatea executării pedepsei amenzii se constată doar în faza executării hotărârii judecătorești de condamnare. Se arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a consacrat principiul accesului necondiționat al persoanelor condamnate la anumite instituții de drept penal, indiferent de disponibilitățile financiare ale acestora, făcându-se trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 463 din 13 noiembrie 1997. În acest sens, se subliniază că criteriul averii nu trebuie să reprezinte o condiție de acces al persoanelor condamnate la înlocuirea amenzii penale cu munca neremunerată în folosul comunității, acces care să fie asigurat doar în faza executării hotărârilor judecătorești. Se menționează că amenda penală, ca pedeapsă penală, poate fi eficientă în cazul persoanelor condamnate cu posibilități financiare modeste doar dacă amenda penală este înlocuită cu munca neremunerată în folosul comunității direct prin hotărârea judecătorească de condamnare. De altfel, se susține că nu trebuie neglijat faptul că persoana condamnată poate fi executată silit, în condițiile în care, în faza executării hotărârii judecătorești, nu este aplicată procedura prevăzută la art. 560 din Codul de procedură penală. Așadar, se arată că imposibilitatea instanței de fond sau de apel de a dispune obligarea inculpatului la muncă în folosul comunității reprezintă o încălcare a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului de proprietate privată, garantate prin art. 21 alin. (3) și art. 44 alin. (1) din Constituție. ...