Decizia CCR nr. 87/2022Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, având în vedere lipsa de accesibilitate, calitate, claritate și previzibilitate a acestei norme legale. Astfel, măsura descrisă la art. 5 alin. (2) lit. d) se referă vag la „măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor“, oferind ca exemple de măsuri doar „instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu“. Descrierea măsurilor nu este clară, iar enumerarea exemplificativă nu se referă nici la conceptul de „reziliență“ definit prin Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 22/2020, nici la „sectorul economic“. Art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 este lipsit de claritate, calitate și previzibilitate sub aspectul definirii și asigurării unității terminologice a noțiunii de „reziliență“, al corelării măsurilor instituite cu „sectorul economic“ și al descrierii în concret, precum și al limitelor acestor măsuri. În susținerea criticii sunt invocate Deciziile Curții Constituționale nr. 678 din 29 octombrie 2019 și nr. 12 din 14 ianuarie 2020. De asemenea, „textul de lege criticat reprezintă o normă de trimitere a art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 și constituie elementul material al unei contravenții“. Or, lipsa de claritate, previzibilitate și calitate a textului afectează însăși calitatea, claritatea și previzibilitatea normei juridice contravenționale, sub aspectul cunoașterii de către cetățeni a întinderii elementului material, astfel încât aceștia să-și poată adapta comportamentul social la norma contravențională. ...