Decizia CCR nr. 83/2022Punctul 35

35. În sfârșit, tot cu referire la pretinsa încălcare a standardelor de previzibilitate a legii, în paragraful 39 al Deciziei nr. 536 din 15 iulie 2021, Curtea a reținut că, în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că instanțele au respins pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 23 iunie 1999, întrucât dreptul său fusese suspendat prin legea privind învățământul secundar. În acest context trebuie înțeles considerentul din această hotărâre, potrivit căruia „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare“. Or, a conchis Curtea Constituțională, deși, formal, prevederile legale care instituie dreptul autorilor excepției de neconstituționalitate sunt în vigoare, plata acestora este suspendată. Doar în situația în care statul nu și-ar îndeplini îndatorirea de a achita sumele prevăzute de legea care își produce efectele s-ar putea ridica problema unei eventuale neconcordanțe cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. ...