Decizia CCR nr. 49/2022Punctul 19

19. Față de aceste critici, Curtea reține că dispozițiile art. 29 alin. (1) din Constituție prevăd că „libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.“ Conținutul textului constituțional relevă caracterul absolut al drepturilor pe care le consacră, interzicând orice formă de limitare a acestora. Astfel, în ceea ce privește dimensiunea internă a credințelor, convingerilor sau opiniilor pe care o ființă umană le poate avea, textul constituțional interzice orice formă sau metodă prin care o persoană ar putea fi supusă constrângerilor în scopul modificării propriei concepții despre lumea înconjurătoare ori pentru a o împiedica să gândească și să-și formeze, în mod liber, propriile opinii. Protecția absolută a libertății de conștiință este o expresie a demnității umane, ca valoare supremă a statului român, potrivit prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) . ...