Decizia CCR nr. 35/2022Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească autoare a excepției susține, în esență, că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, care reglementează ca obligație în sarcina unui funcționar public „semnarea unui referat“, este o normă cu un vădit caracter imprevizibil, neclar, care nu poate crea în sarcina funcționarului o obligație pasibilă de răspundere penală. Instanța judecătorească apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 cu referire la art. 297 alin. (1) din Codul penal este întemeiată, raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal. Astfel, principiul legalității incriminării este unul fundamental, care trebuie să guverneze sistemul penal de justiție. Orice persoană împotriva căreia se formulează o acuzație are dreptul să cunoască exact care este fapta concretă pentru care este pasibilă să răspundă penal. Textul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 contravine în mod evident principiului legalității incriminării, față de lipsa de reglementare clară cu privire la comportamentul care atrage aplicarea normei penale. Indiferent de consecințele faptei unei persoane, textul legal în baza căruia urmează să fie sancționată persoana trebuie să aibă un minim standard cu privire la descrierea comportamentului incriminat. ...