Decizia CCR nr. 202/2018Punctul 6

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat, statuând asupra unei îndatoriri cu caracter general a funcționarilor publici de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu cu imparțialitate, profesionalism și în conformitate cu legea, precum și de a se abține de la orice faptă cauzatoare de prejudicii, nu este de natură a încălca dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Se susține, însă, că autorul nu invocă adevărate vicii de neconstituționalitate, derivate din redactarea inexactă a dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, ci susține că lipsa de claritate, precizie și previzibilitate provine dintr-o eventuală invocare a încălcării obligației reglementate prin textul criticat în scopul reținerii săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Prin urmare, se apreciază că autorul excepției deduce neconstituționalitatea textului criticat din felul în care acesta a fost aplicat în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. Mai mult, se susține că neconstituționalitatea textului criticat este argumentată prin compararea acestuia cu alte dispoziții legale, aspect ce face aplicabilă, în prezenta cauză, mutatis mutandis, Decizia Curții Constituționale nr. 537 din 15 octombrie 2014. Se mai arată că invocarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituție, nu este pertinentă, având în vedere natura normei criticate și faptul că dreptul la un proces echitabil poate fi asigurat prin dispoziții de drept procesual penal. ...