Decizia CCR nr. 36/2022Punctul 47

47. În ceea ce privește critica prin care se susține un pretins paralelism legislativ între Legea nr. 55/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu incidență în domeniul managementului situațiilor de urgență și al protecției civile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 14 mai 2020, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, prin Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, precitată, Curtea a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 55/2020 au un obiect de reglementare distinct și se află într-un raport de lege generală - lege specială, ceea ce înseamnă că excepțiile sunt cele prevăzute în legea specială și sunt aplicate strict în ceea ce privește situațiile expres determinate în aceasta, urmând ca legea generală - sau dreptul comun, lato sensu - să se aplice tuturor celorlalte cazuri. În virtutea principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală, iar o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială, care este de strictă interpretare (a se vedea în acest sens și prevederile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010). ...