Decizia CCR nr. 18/2022Punctul 6

6. Se mai arată că proiectul de lege criticat instituie tot o soluție legislativă cu caracter temporar, tranzitoriu, asemenea dispozițiilor declarate neconstituționale, acestea urmând să fie aplicate până la organizarea instanțelor de tutelă. Or, instituirea tot a unor dispoziții cu caracter tranzitoriu, fără dublarea acestora de demersuri legislative, administrative și logistice referitoare la organizarea instanței de tutelă, nu poate avea semnificația conformării legiuitorului cu recenta jurisprudență a instanței de contencios constituțional. În acest sens, se mai arată că atribuirea competenței instanței de tutelă către instanțele judecătorești de drept comun, dar concomitent cu delegarea unei părți consistente a activității, respectiv a atribuției de efectuare a cercetărilor necesare, către o autoritate administrativă - autoritatea tutelară/direcția generală de asistență socială și protecția copilului, vine în contradicție cu considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 795 din 4 noiembrie 2020, care nu lasă legiuitorului o marjă de apreciere în ceea ce privește delegarea competențelor specifice în această materie. Așa fiind, în condițiile în care inițiativa legislativă propune delegarea unor atribuții organului administrativ, fără a le decela pe cele pur administrative de cele judiciare, cele statuate de instanța de contencios constituțional cu privire la soluțiile tranzitorii instituite prin Legea nr. 71/2011 sunt incidente și în cazul normelor propuse prin inițiativa legislativă, cu consecința că adoptarea unor soluții legislative similare cu cea constatată, în precedent, ca fiind contrară dispozițiilor Constituției, echivalează cu încălcarea, de către legiuitor, a obligației constituționale rezultate din art. 147 alin. (4) . Invocă, în acest sens, cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la caracterul general obligatoriu al deciziilor sale și la importanța principiului constituțional al comportamentului loial al autorităților publice (deciziile nr. 1.018 din 19 iulie 2010, nr. 195 din 3 aprilie 2013, nr. 463 din 17 septembrie 2014, nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, nr. 51 din 25 ianuarie 2012, nr. 727 din 9 iulie 2012, nr. 924 din 1 noiembrie 2012 sau nr. 260 din 8 aprilie 2015). ...