Decizia CCR nr. 18/2022Punctul 26

26. În consecință, dat fiind faptul că actul normativ criticat în prezenta cauză instituie, de asemenea, o soluție legislativă cu caracter temporar - „(2^1) Până la data intrării în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1) (...)“ - (respectiv organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie, prin legea privind organizarea judiciară s.n.), adoptarea legii criticate, în lipsa înființării instanței de tutelă, echivalează cu preluarea unei soluții legislative constatate în precedent ca fiind neconstituțională (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 25). Prin urmare, această conduită a legiuitorului constituie de plano o premisă de admitere a obiecției de neconstituționalitate, dat fiind faptul că, prin adoptarea unei soluții legislative similare cu cea constatată, în precedent, ca fiind contrară dispozițiilor Constituției, legiuitorul și-a încălcat obligația constituțională rezultată din art. 147 alin. (4) referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanței constituționale. ...