Decizia CCR nr. 903/2021Punctul 21

21. Mai departe, autorul susține că se încalcă art. 73 și 115 din Constituție, întrucât conferă atribuții de legiferare Consiliului U.N.B.R. cu referire la cuantumul contribuțiilor obligatorii, fără a se determina limitele acestora. Această critică nu distinge între, pe de o parte, noțiunea de „legiferare“, așa cum se desprinde din conținutul art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării“, și, pe de altă parte, noțiunea de „reglementare cu caracter general“. În niciun sistem juridic adunarea reprezentativă supremă nu deține prerogativa absolută de a emite norme cu caracter general. Dincolo de faptul că Parlamentul se află în imposibilitatea obiectivă de a emite toate normele cu caracter general dintr-un sistem juridic, este necesar ca și alte autorități să aibă posibilitatea de a emite reglementări generale, în condițiile și limitele stabilite prin actul de reglementare primară în temeiul căruia sunt adoptate. De altfel, adoptând Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, legiuitorul a acceptat posibilitatea ca autoritățile administrative să emită reglementări generale care, în terminologia Legii nr. 554/2004, poartă denumirea de acte administrative cu caracter normativ [a se vedea, în acest sens, definiția oferită de art. 2 alin. (1) lit. c) din această lege]. Ca atare, este neîntemeiată critica raportată la art. 73 și 115 din Constituție. ...