Decizia CCR nr. 897/2021Punctul 21

21. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a art. 168 alin. (1) din Codul muncii, Curtea observă că, în realitate, prevederile acestuia pot fi înțelese și ca un mijloc pus de lege la dispoziția angajatorului prin care acesta își poate reprezenta pentru viitor, în mod clar și efectiv, raporturile cu angajatul. Aceste norme sunt deci, în parte cel puțin, norme de protejare a angajatorului care, contrar susținerilor autoarei prezentei excepții, îl ajută să construiască în mod clar raporturile cu angajații săi. În mod concret, art. 168 alin. (1) din Codul muncii stabilește maniera în care angajatorul va putea proba că și-a executat obligația fundamentală, de plată a salariului. Este indicat mijlocul de probă dominant, cel mai răspândit și lesnicios în raporturile de muncă, respectiv semnarea statelor de plată de către salariat prin care recunoaște încasarea acestuia. Mai mult decât atât, legiuitorul a generalizat admisibilitatea tuturor înscrisurilor, pe care le denumește documente justificative, în probarea faptului plății salariului. Contrar susținerii autoarei excepției, simplul fapt că legiuitorul nu a detaliat expresia documente justificative nu antrenează, automat, sancțiunea neclarității acesteia. Curtea Constituțională nu poate să se substituie instanțelor judecătorești cărora, în procesul de înfăptuire a justiției, le revine rolul de a interpreta legea în procesul de soluționare a litigiilor cu care sunt învestite. ...