Decizia CCR nr. 877/2021Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 458 din Legea nr. 227/2015 fac parte din titlul IX - Impozite și taxe locale, capitolul II - Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri, și stabilesc modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în funcție de destinația acestora. Astfel, potrivit art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra valorii, care poate fi: (i) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință; (ii) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință; (iii) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință (în situația în care nu este precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal). În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform acestor prevederi, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Legea nr. 227/2015, care prevede calculul impozitului pe clădirile rezidențiale și clădirile-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% și 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. ...