Decizia CCR nr. 560/2021Punctul 19

19. În jurisprudența sa relevantă în speță, exemplu fiind Decizia nr. 826 din 17 noiembrie 2020, precitată, Curtea a reținut că prevederile art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabilesc modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice în funcție de destinația acestora. Astfel, pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra valorii acestora, care poate fi: valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință; valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință; valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință. Potrivit art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1) , criticate în prezenta cauză, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457, care prevede calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. ...