Decizia CCR nr. 886/2021Punctul 15

15. Or, având în vedere că textul de lege criticat se referă la acțiuni judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, este evident că numai acele acțiuni care tind la realizarea creanțelor, adică la îndestularea creditorilor, sunt susceptibile de a fi suspendate, context în care îi revin instanței de judecată competența și, în același timp, obligația de a analiza în ce măsură acțiunile aflate în curs de soluționare pe rolul instanței de judecată se circumscriu cerințelor cuprinse în dispozițiile criticate sau, dimpotrivă, acțiunea are drept scop, spre exemplu, obținerea unei hotărâri judecătorești având caracter executoriu prin care să fie recunoscută și stabilită creanța și să primească un caracter cert, lichid și exigibil (cu privire la aceste aspecte, a se vedea și Decizia nr. 149 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 11 mai 2016, paragraful 20, și Decizia nr. 41 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 aprilie 2013). ...