Decizia CCR nr. 357/2025Punctul 33

33. Se constată că ambele tipuri de concediu și facilitățile fiscale aferente sunt acordate în vederea îndeplinirii îndatoririi părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, îndatorire nu doar legală, ci și constituțională, prevăzută la art. 48 alin. (1) din Constituție. Aceste facilități nu sunt simple avantaje fiscale, ci instrumente juridice destinate susținerii obligațiilor constituționale ale părinților față de copii. Eliminarea acestor facilități contravine necesității vitale de susținere a demografiei naționale și pune în pericol sustenabilitatea sistemelor de protecție socială. Abrogarea prevederilor pentru beneficiarii de ajutor social [lit. l) ] este în contradicție cu art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 196/2016, care prevede că ajutoarele financiare componente ale venitului minim de incluziune și măsurile de asistență socială complementare includ facilități contributive, ce reprezintă asigurarea în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, în condițiile prevăzute de art. 154 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Eliminarea acestor facilități contravine prin urmare nu doar unor obligații legale specifice, ci și obligației constituționale a statului de a asigura protecția socială prevăzută la art. 47 din Constituție. Prin urmare, se încalcă art. 1 alin. (3) și (5) , art. 47, art. 48 alin. (1) și art. 56 din Constituție. ...