Decizia CCR nr. 26/2024Punctul 19

19. Astfel, în jurisprudența sa, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, criticate din perspectiva existenței unei inegalități între asociație și proprietar sub aspectul obligației de a plăti taxa judiciară de timbru în cazul acțiunilor în justiție, obligație care incumbă numai proprietarului, Curtea a reținut că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociațiilor de proprietari numai cu privire la acțiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației. Curtea a apreciat că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu este însă contrară prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece atât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură. În cauză, tratamentul juridic diferit se impune pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională, și anume necesitatea recuperării cu mai multă ușurință de către asociațiile de proprietari a cotelor de întreținere, ținând cont atât de posibilitatea existenței unui număr mare de datornici și de debitele mari pe care aceștia le pot avea, cât și de consecințele grave ale neachitării acestora. Rațiunea pentru care asociațiile de proprietari beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru constă în înlesnirea recuperării sumelor de bani ce reprezintă cotele de întreținere restante, fapt de care depinde însăși administrarea imobilului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 842 din 10 decembrie 2015, paragraful 14, și Decizia nr. 148 din 27 martie 2018, precitată, paragraful 16). ...