Decizia CCR nr. 857/2021Punctul 20

20. În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligația entităților de publicare a informațiilor referitoare la numărul de notificări nesoluționate, precum și la faptul că nu există o sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații, în temeiul art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiției, de către persoanele care se consideră îndreptățite, termen a cărui nerespectare este sancționată cu decăderea, Curtea a reținut că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce țin de opțiunea legiuitorului. De asemenea, în legătură cu aceste aspecte, Curtea a mai reținut că depășirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfășurate în fața entității învestite de lege cu soluționarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situații nefavorabile persoanelor îndreptățite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanței de judecată în vederea soluționării pe fond a notificării. Așadar, în vederea asigurării celerității procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în fața instanțelor judecătorești al persoanelor îndreptățite, nemulțumite de pasivitatea entităților învestite de lege cu privire la soluționarea notificărilor în termenele prevăzute în mod expres în acest scop. De altfel, prin actul normativ criticat, legiuitorul a prevăzut și un sistem de garanții cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancțiuni. Astfel, în sensul art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013 constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune. ...